Să mâncăm sănătos la birou

Una dintre rezoluțiile mele pe 2015 este să încerc să mănânc sănătos. Și cum marea majoritate a timpului o petrec la birou, o să încep cu schimbările chiar de aici.

Nu sunt extremist la modul să renunț definitiv la anumite alimente precum carnea, prefer să încerc să păstrez un echilibru. Vorbesc despre acel echilibru pe care-l regăsim peste tot în univers și pe care noi oamenii nu prea ne pricepem să-l păstrăm.

Așadar pentru 2015, echilibru în alimentație. O să încerc să nu mă opresc la alimentație, însă acum nu ieșim din liniile trasate de titlul articolului.

Pentru început, 2 zile pe săptămână îmi doresc să elimin în totalitate proteinele de origine animală iar în paralel, mai puține dulciuri.

Am o bună prietenă care-mi este totodată și medic stomatolog și care de câțiva ani este vegetariană iar în ultima perioadă lacto-vegetariană. S-a documentat destul de mult pe subiect, își prepară acasă tot felul de smoothie-uri și este cu temele făcute atunci când vorbește despre funcțiile organismului în general. În căutările ei pe net, a găsit un restaurant care livrează mâncare raw vegan. Și-a comandat, a gustat, mi-a recomandat.

Așa că, ieri într-o pauză la birou, am zis să încerc. Îngrijorările mele erau că mâncarea e puțină, scumpă și poate nu este foarte gustoasă. Intru pe site, mă chinui vreo jumătate de oră să-mi dau seama care e meniul, cum se comandă, cum să le explic oamenilor că vreau ca mâncarea să-mi vină la o anumită oră și plasez comanda. Comenzile se fac cu o zi înainte.

Azi. Cu o întârziere de aproximativ 40 de minute îmi ajunge mâncarea mea raw vegan. Șoferul e politicos și își cere scuze că a avut ceva probleme prin trafic. Mă uit în pungă, preparatele frumos ambalate, colorate, fresh dar niște porții extrem de mici… Îmi era destul de foame, îmi zic în gând “ok, colegii mei nu trebuie să vadă, nimeni nu se atinge de mâncarea mea și mai ales de desert”.

Tacticos îmi înșir caserolele pe masă și îmi scot tacâmurile într-o încercare de a-mi prelungi agonia ca finalul să fie cât mai exploziv.

Și încep cu felul 1. O cremă de broccoli pe numele ei “crema vegan de broccoli” care conține tot felul de ingrediente dubioase gen caju, nucă sau apă filtrată alcalinizată. Iau prima lingură… simțeam cum câteva perechi de ochi ai colegilor mei îmi inspectau caserola dar și reacțiile. Iau a doua lingură, de data asta încerc și pâinea făcută tot de același restaurant. Îmi zic… “băi e bun, nu se poate”. Iau a treia lingură din cremă, de data asta m-am convins. E bună!

Continui apoi cu felul principal care era un pateu de susan și o salată de morcovi. Pateul era pus într-un recipient în care se pun sosurile de la pizza, ceva mic oricum. Salata, deși nu sunt fan pătrunjel, gustoasă și totuși suficientă. Pateul și el gustos și realizez iarăși cât sunt de bune pâinicile cu semințe. Ingredientele sună cam așa: morcovi, susan alb, susan negru, stafide, pătrunjel, ceapă, lămâie, ceva ulei și ceva mirodenii.

Desertul… O budincă de ciocolată cu fructe pe deasupra. Gust cu emoții. Prima impresie… revigorant, fresh, dulce, bun. Aici nu aveam dubii că n-ar fi bun. Parcă simt niște cremă de roșcovă în consistența budincii și mai citesc pe site: avocado, caju, curmale, miere bio, fructe de padure, mirodenii și iarăși apa filtrată alcalinizată.

Concluzia

Acum e ora 21:00. Masa despre care vorbesc, am luat-o pe la 14:00 și nu îmi este foame. Așadar vă recomand cu căldură să încercați măcar o dată pe săptămână cantineverte.ro. Mâncarea este puțină dar sățioasă, scumpă dar bună și incredibil de gustoasă. În această ecuație, doar site-ul lor este greoi.

P.S. cantineverte.ro ce-i cu smiley face-ul ăla trist din pateul meu?

Abonează-te la viitoarele articole pe facebook/zablog.ro sau email:

  • Share pe Facebook
  • Google+
  • Twitter

13 thoughts on “Să mâncăm sănătos la birou”

  1. M-ai avut la “apa filtrata alcanlinizata”…

    De asemenea, e bine sa fiti cati mai multi rovegani. Asta inseamna mai multa carne pentru noi :P

  2. Bine, hai sa zicem si ceva de bine, sa nu fim hateri ca altii…

    “Stil de viata sanatos” mi se pare cel mai la moda (si prost inteles) subiect din zilele noastre. Pe de-o parte ai pe str-bunicu de 90 de ani care se duce cu oile si se jura pe palinca, branza si-o ceapa, pe de alta parte ai toata hipsterimea care, e drept ca n-a ajuns inca la 90 de ani, dar se jura pe quinoa, phsylium si lapte de migdale.

    Eu prefer sa incep cu miscarea, pentru ca indiferent cat de “sanatos” ai manca, fara activitate fizica e vax. Deci flotari, genuflexiuni, burpees – in fiecare dimineata. Maxim cinci minute, cat sa incepi sa gafai.

  3. Bai da, normal. Daca ajungi sa investesti in mancare, se presupune ca ai trecut deja de etapa cu sportul. E absurd sa bagi in tine lapte de migdale in timp ce-ti atarna burta pe birou.

    De cateva luni mi-am format o rutina de genuflexiuni si tractiuni dimineata si seara. Uneori, din graba, mai sar tractiunile dimineata, dar niciodata seara. Lucrez la partea cu abdomenele dar trebuie sa-mi caut ceva practic gen izopren.

    De vreo 2 ani, in timpul serviciului, merg pe jos ~ 3km, urc si cobor 12 etaje si nu folosesc niciodata scarile rulante de la metrou.

    Bineinteles, nu e suficient, dar mă străduiesc :).

    Deci da, degeaba o arzi raw in poze si pe blog daca intre scarile normale si cele rulante, alegi rulantele.

  4. Unde faci tractiuni? Eu m-am gandit la un moment dat sa investesc intr-un TRX (https://www.trxtraining.com/), dar nu prea stiu unde sa-l fixez (tavanul meu e scandura din pacate).

    Abdomenele nu m-au atras niciodata (ma doare spatele de la ele) dar am descoperit exercitii care actioneaza pe abdomen – planking (chiar si lateral), ba chiar si mountain-climbers. Pe viitor daca constant ca nu reusesc sa ajung la sala (din motive previzibile) o sa bag bani intr-o pereche de kettle-bells pentru ca imi plac foarte mult exercitiile cu ele.

  5. Tracțiunile mele se desfășoară mai sălbatic, la scara interioară. E cam aiurea că nu am priza foarte bună. Nu am mânere, e doar o treaptă metalică la prindere, iar la capătul tracțiunii trebuie să fiu atent să nu dau cu capul în treapta superioară :). E posibil să pot să prind un TRX de scară, trebuie să mă documentez.

    Sunt sigur că nu vei ajunge la sală :).

    Bună ideea cu kettlebells. De câte kg vrei să-ți iei? Și de unde?

  6. Kettle-bells am vazut in magazinul Kettler (pe Calea Mosilor). La noi se gasesc destul de greu, aparent nu face nimeni antrenament cu asa ceva :))
    Cred ca o pereche de 12kg ar fi perfect acum. Cand ma duceam la sala faceam exercitiile cu una de 16…

  7. hei zalaog de la zablog! multumim pentru deznodamantul onorabil – ca ti-a placut mancarea noastra si ca ti-o tinut de foame. iti trimtem noi in dar un izopren foarte bun care ne-a ramas in pod de pe vremea cand aveam si sala de yoga pentru carnivori :); spaga ca sa zici – data viitoare – ca ti-a ajuns mancarea la timp si ca abia puteai ridica sacosa de la podea (in ciuda rutinei zilnice) – de grea ce era cu mancare.

  8. Și “zalaog” vine de la Zălog? :)

    Carnivorii fac yoga? O să am un izopren de yoga? Îți foarte mulțumesc.

    Pentru Miercuri am mai păcălit un coleg, poate o să citim și prima lui impresie pe undeva…

  9. Iată că vine și impresia colegului:

    Eram puțin reticent la început când am văzut că supa e rece (eu obișnuit să fie fierbinte to timpul) și m-am strâmbat puțin când am auzit de crema de măsline.

    Surprinzător, tot meniul are sens în felul în care este compus. Supa rece de țelină a fost absolut delicioasă; salata și crema de măsline, plus pâinițele din semințe au fost o combinație foarte reușită, iar smoothie-ul “Victoria’s Secret” demențial.

    Deși porțiile par a fi mici sunt foarte sățioase și nici c-am apucat să termin “tot din farfurie”. Mă declar fan Cantine Verte!

  10. oau! ce tare! ma bucur mult de asa vesti! am mai impresionat un domn! :) iertati c-am uitat izoprenul acasa… il trimitem cu proxima comanda.

  11. Da. Adrian este colegul meu, hipstărul suprem, dar fără barbă mare, care din întâmplare este și web designer.

    Nu-i problemă cu izoprenul. Încă mă descurc așa “sălbatic”, că tot făceau mișto colegii mei de “tracțiunile sălbatice”.

  12. Pingback: Sala de acasa…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *